Poza: eu in tren spre constanta, mergeam sa vad marea
Am intrat pe blogul asta uitat de lume.
Am vazut ca mai intra lume pe el. CINE?? Cred ca google greseste.
Sunt nostalgica seara asta. Mi-am amintit de mine din trecut si ma simt cu totul alt om acum.
Ma intreb: daca dupa un an ma simt alt om, cum o sa ma simt dupa 10?
Sunt foarte curioasa. Am senzatia asta de greata si mila cand ma gandesc la mine din trecut.
Hai sa scriu o poveste ceva sa apara ceva relativ de actualitate aici.
Nu mai sunt interesata de dating. Cam asta am postat aici pana acum: dramele mele amoroase.
Ma mai apuca uneori o dorinta mica dar trece repede.
Ultimul meu sarut l-am avut cu Razvan vara asta, in Vama Veche. Nu ne potriveam.
Cu toate ca il visez uneori. Nu m-a sarutat nimeni cum m-a sarutat el in Iasi.
Am descoperit alt fel de viata. Care e raspunsul la toate cautarile mele.
Si se opune cu totul vietii mele din trecut.
Ortodoxia.
Mi se parea o notiune asa abstracta:
oameni fara minte care se inchina la moaste si poarta matanii, merg la slujbe.
Si da, majoritatea nici nu stiu ce fac.
Dar am descoperit niste oameni pe care nimeni nu ii cunoaste, care nu au nicio treaba cu "credinciosii" care merg la biserica.
Niste oameni care sunt ... incredibili... si de la ei am inteles ce e aia ortodoxie.
Normal ca fuge lumea de biserica din moment ce nimeni nu vede un motiv solid ca sa merga acolo, si vad numai preoti care iau spagi etc si care folosesc concepte abstracte de genul mantuire, pocainta, post.
Concepte pe care nimeni nu le intelege.
Bai frate. Deci oamenii astia pe care i-am intalnit. Sa luam exemplul lui M.
M. este omul despre care orice regizor ar vrea sa faca un film, este omul care in momentul in care iti vorbeste ti se taie rasuflarea ce fel de lucruri poate sa iti spuna, M stie totul despre tine inainte sa va cunoasteti.
Si este cel mai fericit om pe care il stiu. Plusteste, ii stralucesc ochii de fericire.
Asta face ortodoxia din oameni.
Nu stiu cat o sa imi ia sa ajung ca M..
but at least I'll die trying.